Un bocanc in gura

Maria care tocmai se pişase de emoţie - n-a mai avut alta ieşire organică de râs decât să înceapă să plaseze vânturi, a tras o rafală impresionantă şi Tomoşoiu a dispărut din cabinet şi din viaţa familiei vreme de vreo câteva luni bune.

După care tata a început să încuie uşa cabinetului când plecau de-acasă, “Pentru orice eventualitate” spunea el. Tot pentru orice eventualitate mama deschidea uşa la cabinet din 10-n zece minute când înăuntru era o suspecta. Dar toate erau suspecte şi până ce tata n-a aruncat după ea c-o seringă nu s-a lăsat. Read the rest of this entry »

Am crezut ca le-am vazut aproape pe toate, am crezut ca-n meserie pshiattrii-s cei mai nebuni, asociati cu patologii au o doza de scrinteala demna de-un psihopat cu acte-n regula, am mai stiut precis ca majoritatea doctorilor sint fricosi la boala si cind nu sint asa cad in ipohondrie, dar pe prietena mea, geniul generatiei  habar n-am in ce clasa s-o incadrez. Am banuit-o de pura tampenie, apoi de dementa, am bijbiit catre ipohondrie si m-am impiedicat de era sa-mi rup gitul. Fata-i o colectie de boli. Fara diferenta intre ele. Da-n limba populara se spune ca-i dusa, e nebuna. Read the rest of this entry »

Măgarului îi place mirosul de bonen. Cabinetul - ilegal de altfel la vremea aia - al tatei, normal că mirosea a bonen. Cu o răbdare de nedescris, sau cu ajutoare din afara, măgarul se elibera din lanţuri şi galopa înspre cabinet. Ocupaţiile tatei erau neştiute. Fie că erau într-adevăr dentare, fie că erau erotice, nimeni nu avea voie să intre-n cabinet în vreme ce el “lucra”. Maria şi Magdalena (soră-mea mai mare) îşi făcuseră o gaură-n uşa despărţitoare dintre cabinet şi una din camerele copiilor. Când ceva sau cineva suspect intra în cabinet, se postau de veghe, daca se întâmpla vreun contact sexual ilegal Maria în general ieşea-n curte şi anunţa: “Veniţi c-o … vorba aia, pe madam …”, nu contează. Read the rest of this entry »

Unul din personajele reprezentative a fost “Moşul cu curmei de tei”, venea de sărbători. Nu colinda, mormăia. Mâr-mârrrr, era mereu beat şi stătea sub geamul de la salon până ce i se dădea de mâncare şi destui bani să plece mulţumit. Dacă nu era mulţumit, răgea în continuare până ce-i înnebunea pe toţi. De-aia, era plătit din greu numai să tacă. Nimeni nu l-a văzut pe moşul cu curmei de tei în afară de seara de Crăciun şi pe lumină. Habar n-aveam cine era şi de unde venea, nici măcar n-a vorbit niciodată. Read the rest of this entry »

Capitolul 3

Bine că mi-am amintit, din tradiţiile naţionale, în România desigur. Mama şi Maria, după ce căsăpeau ceva, o pasăre în general, adică o puneau cu capul pe butuc, ca la revoluţia franceză şi-i tăiau gâtul, o băgau într-un cazan cu apa clocotită. Nu pricep de ce, dar cazanul ăla funcţiona non stop. Read the rest of this entry »

Am fost şi în nişte sate. La Răşinari, dar ăsta era un sat pregătit pentru vizitatori, nu arăta cum trebuie să arate, adică, ca alea din Moldova, împuţite şi cu pământ pe jos. Era alt gen. Pe urmă am mai fost la Barcut, şi asta-i o comună, tot mare. Majoritatea oameni bogaţi. Dimineaţa scoteau nişte vaci negre şi mari la păscut, apoi plecau ei, fără vaci, cu carele undeva, cred că pe câmp, spre seară se întorceau întâi oamenii cu carele pline de fân sau alte ierburi şi-apoi vacile alea negre şi urâte. Read the rest of this entry »

Tocmai ma pregateam sa numar pietrele alea cit fac doishpe cu doishpe cu sapte cu patru si cu unu cind scofilcita mi-a ras un ciomag in cap si m-a tras spre cei doi bolovani care formau altarul. Ma gindeam din care parte seman cu oia de sacrificiu si numa ca n-am behait ca n-am apucat, baba a inceput sa zbiere:

“heya hoye wayele.”

Bine zic eu si-acu ce zbieri la mine ca inca nu ti-am facut nimica. Read the rest of this entry »

Capitolul 2

Cum spuneam, a început războiul aristocraţiei contra ei înşişi şi a câinilor în paralel sau în secundar. Maică-mea, cuprinsă de înverşunare a aruncat o pernă de-aia plină de talaş în capul Puicăi dar l-a nimerit pe Dudu care şi-aşa era buimac de felul lui, nerezistând şi altor atacuri decât ale propriei lui neveste, deci s-a ascuns după pian. Duda furioasă că cineva i-a atacat bărbatul iubit, s-a repezit spre mama, dar fiind surprinsă de Maria, a fost pălită cu raţele folosite drept lassou. Bărbaţii mai demni au început să arunce cu apă peste doamne şi peste câini deopotrivă. Câinilor nu le place apa, în schimb le-au plăcut grozav pernele care săreau în aer şi lăsând pentru moment la o parte aerul parfumat al căţelelor s-au aruncat pe obiectele plutitoare pe care le-au sfâşiat. Ce nu era ud era plin de pene. Read the rest of this entry »

*

In salon se afla Negruzzi, ăsta fiind endocrinolog celebru, fiul prinţesei Negruzzi, făcut cu un medic evreu. Tipul, cumplit de inteligent, aş zice satanic, sclipitor la modul efectiv, era însurat cu una, Puica, o blondă care şi-o trăgea cu juma’ de târg, dar care declara că-şi iubeşte bărbatul la nebunie. Read the rest of this entry »

Majoritatea personajelor ciudate se adunau în salon cam de două ori pe săptămână. Bărbaţii jucau bridge şi femeile poker sau rumi sau pur şi simplu bârfeau.

De dimineaţa mama şi Maria tăiaseră două raţe, le jumuliseră de pene, de fulgi, le călcaseră cu fierul, nici metoda asta n-o cunosc, dar probabil voiau să doarmă pe ele şi sa nu le deranjeze cutele. Le legaseră una de gâtul celeilalte şi le puseseră la zvântat. Mereu chestia asta cu zvântatul, era probabil o modă sa pui păsările la uscat.

Read the rest of this entry »